Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele asistentă:

asistentă, asistente, s. f. iubită, amantă
Sursa: Dicționar de argou al limbii române


ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferință sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ◊ Asistență socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistență mutuală = înțelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ASISTÉNȚĂ s. f. 1. asistare. ◊ public care ia parte la o conferință, la un spectacol etc. 2. sprijin, ajutor (medical, material etc.). ♦ ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă. ◊ cooperare materială sau morală în viața internațională. (< fr. assistance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ASISTÉNȚĂ s.f. 1. Prezența (într-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ◊ Asistență juridică = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției; asistență socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă, făcută de stat sau de o altă organizație socială. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].
Sursa: Dicționar de neologisme

ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Persoane care asistă la ceva. 2. Sprijin, ajutor. – După fr. assistance.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*asisténță f., pl. e (fr. assistance. V. con- și sub-sistență). Prezență. Reuniune, adunare, auditoriŭ: discursu plăcu asistențeĭ. Ajutor: eștĭ dator asistență nenorociților. Asistența publică, apărarea gratuită a săracilor care nu pot plăti avocatu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

asisténță s. f., g.-d. art. asisténței
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


asistență f. 1. reunire de persoane; 2. ajutor: asistență publică, totalul așezămintelor de binefacere (spitale, ospiciuri, aziluri, etc.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferință sau la un spectacol). ♦ Prezență (într-un anumit loc). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.). ◊ Asistență socială = sprijinire materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu beneficiază de drepturile conferite în cadrul asigurărilor sociale. Asistență medicală = îngrijire a bolnavilor de către un personal calificat. Asistență maritimă = ajutor dat unei nave în pericol de către o altă navă. Asistență juridică = sprijin dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. Asistență mutuală = înțelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

asistenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul asistent

asistentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul asistent