ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestată în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASIDUITÁTE s.f. 1. Silință, stăruință, siguranță. 2. Frecventare perseverentă a cuiva. [Pron. -du-i-. / cf. fr. assiduité, it. assiduità, lat. assiduitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASIDUITÁTE s. f. stăruință, sârguință. ◊ perseverență, insistență. (< fr. assiduité, lat. assiduitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASIDUITÁTE s. f. 1. Stăruință, silință, sârguință. 2. Prezență stăruitoare pe lângă cineva; insistență. [Pr.: -du-i-] – Fr. assiduité (lat. lit. assiduitas, -atis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *asiduitáte f. (lat. assidúitas, -átis). Hărnicie, silință.
Sursa: Dicționaru limbii românești
asiduitáte (-du-i-) s. f., g.-d. art. asiduitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită asiduitate f. stăruință, sârguință continuă, nepregetare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestate în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)