Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele asesor:

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Reprezentant al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ASESÓR, -OÁRE s. m. f. ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); cel care ia parte la judecată alături de magistrat. (< fr. assesseur, lat. assessor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ASESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); persoană care ia parte la judecată alături de magistrat. 2. Reprezentant într-un complet de judecată, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției. [< fr. assesseur, cf. lat. assessor – ajutor, adjunct].
Sursa: Dicționar de neologisme

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. Reprezentat al oamenilor muncii în completele de judecată ale instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Asesor popular.Lat. lit. assesor (fr. assesseur).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*asesór m. (lat. assésor, -óris, d. assidére a ședea alăturea. V. posesor). Ajutor de judecător (în Francia, Germania ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

asesor m. magistrat alăturat pe lângă un judecător spre a-l ajuta și înlocui.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medie­vală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consul­tativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)