ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare – V. aselenizaSursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASELENIZÁRE s.f. Acțiunea de a aseleniza; alunizare. [< aseleniza].
Sursa: Dicționar de neologisme
aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
aselenizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul aseleniza