ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Din ascuți + suf. -(i)toare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ascuțitoare f. piatră de ascuțit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)