Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele ascunde:

ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ascúnde (ascúnd, ascúns), vb.1. A pune într-un loc ferit. – 2. A tăinui. – Mr. ascundu, ascundire, megl. șcund, istr. ascundu. Lat. abscondĕre (Pușcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR); cf. it (n)ascondere, v. prov., v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp., v. port. asconder. Part. și perf. simplu reproduc lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu absconditum, abscondi(di), ca it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (RFE, 1919, 24). Der. ascuns, s. n. (ascunzătoare); ascunsă, s. f. (înv., secret); ascunzătoare, s. f. (loc în care se poate ascunde); ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde); ascunzătură, s. f. (ascunzătoare); ascunziș, s. n. (loc tainic); (v-ați) ascunsele, s. f. (joc de copii în care toți se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea v-ați ascuns?, interpretată ca s.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adăpost ca să nu poată fi văzut și găsit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde după deget = a-și ascunde o vină în chip stângaci. ♦ Fig. A tăinui o faptă, un gând, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ascunde v. a face să nu se vază sau să nu se auză ceva. [Lat. ABSCONDERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ASCÚNDE, ascund, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)