ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică, alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASCLEPIÁD1 adj., s.m. (Vers) compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. [Pron. -pi-ad. / < fr. asclépiade, cf. lat. asclepiadeum (metrum) < Asclepiade – poet grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD2 s.m. Membru al corporației medicilor greci. [< fr. asclépiade, cf. Asklepios – numele grecesc al lui Esculap].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD3 s. m. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. (< fr. asclépiade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD2 s. m. membru al corporației medicilor greci. (< fr. asclépiade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD1 adj., s. m. (vers antic) dintr-un spondeu (sau troheu), doi coriambi și un iamb. (< fr. asclépiade, lat. asclepiadeus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. n. (În expr.) Vers asclepiad = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu, doi coriambi și un iamb; p. ext. strofă alcătuită din astfel de versuri. – Fr. asclépiade (lat. lit. asclepiadeus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *asclepiád, -ă adj. (de la numele unuĭ poet grecesc). Se zice despre un fel de versurĭ lirice greceștĭ și latine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiádeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiáziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică, alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASCLEPIÁD1 adj., s.m. (Vers) compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. [Pron. -pi-ad. / < fr. asclépiade, cf. lat. asclepiadeum (metrum) < Asclepiade – poet grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD2 s.m. Membru al corporației medicilor greci. [< fr. asclépiade, cf. Asklepios – numele grecesc al lui Esculap].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD3 s. m. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. (< fr. asclépiade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD2 s. m. membru al corporației medicilor greci. (< fr. asclépiade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD1 adj., s. m. (vers antic) dintr-un spondeu (sau troheu), doi coriambi și un iamb. (< fr. asclépiade, lat. asclepiadeus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. n. (În expr.) Vers asclepiad = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu, doi coriambi și un iamb; p. ext. strofă alcătuită din astfel de versuri. – Fr. asclépiade (lat. lit. asclepiadeus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *asclepiád, -ă adj. (de la numele unuĭ poet grecesc). Se zice despre un fel de versurĭ lirice greceștĭ și latine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiádeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiáziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică, alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASCLEPIÁD1 adj., s.m. (Vers) compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. [Pron. -pi-ad. / < fr. asclépiade, cf. lat. asclepiadeum (metrum) < Asclepiade – poet grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD2 s.m. Membru al corporației medicilor greci. [< fr. asclépiade, cf. Asklepios – numele grecesc al lui Esculap].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD3 s. m. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. (< fr. asclépiade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD2 s. m. membru al corporației medicilor greci. (< fr. asclépiade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD1 adj., s. m. (vers antic) dintr-un spondeu (sau troheu), doi coriambi și un iamb. (< fr. asclépiade, lat. asclepiadeus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. n. (În expr.) Vers asclepiad = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu, doi coriambi și un iamb; p. ext. strofă alcătuită din astfel de versuri. – Fr. asclépiade (lat. lit. asclepiadeus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *asclepiád, -ă adj. (de la numele unuĭ poet grecesc). Se zice despre un fel de versurĭ lirice greceștĭ și latine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiádeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiáziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)