ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASCÉTIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ASCÉTIC, -Ă adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].
Sursa: Dicționar de neologisme
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. – Fr. ascétique (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *ascétic, -ă adj. (vgr. asketikós). De ascel.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj. 1. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. – Din fr. ascétique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascéticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ascetic a. privitor la vieața penitentă și pioasă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)