Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele artilerie:

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mânuiește acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ARTILÉRIE s. f. armă din compunerea forțelor armate cu guri de foc și instalații care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță mare. (< rus. artileriia, fr. artillerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuințate în vederea tragerii de proiectile grele la distanță mare cu guri de foc neportative; trupe care mânuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care folosește aceste mijloace de luptă. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].
Sursa: Dicționar de neologisme

artilérie (artilérii), s. f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță. Fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; unitate militară care mânuiește acest material. – Fr. artillerie (rus. artilleriia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*artilérie f. (rus. artilériĭa, fr. artillerie; it. artiglieria). Material de războĭ compus din tunurĭ, ghiulele și altele: artileria unuĭ vas de războĭ. Trupă armată cu tunurĭ: artilerie de cîmp, de cetate, de munte. Știința de a trage cu tunurile, balistică. Pĭesă de artilerie, tun.
Sursa: Dicționaru limbii românești

artilérie (-ri-e) s. f., art. artiléria (-ri-a), g.-d. art. artilériei; pl. artilérii, art. artilériile (-ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

artilerie f. 1. material de răsboiu (tunuri, ghiulele, etc. cu projectilele și accesoriile lor); 2. trupe întrebuințate la acest serviciu. Artileria română se compune din 50 regimente, fiecare având 9 baterii cu câte 4 tunuri. V. tun.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mântuiește acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)