Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele armat:

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată.Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu o armătură. Beton armat.V. arma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ARMÁT, -Ă adj. 1. înarmat. ◊ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forțe ĕ = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări. ◊ (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr. armé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată.Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu armătură. Beton armat.V. arma.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

armát, -ă adj. (lat. armatus). Cu arme: om armat. (După fr. armé). Învălit [!] cu o placă metalică la un condensator electric.
Sursa: Dicționaru limbii românești

armat a. înarmat: și cu brațul său armat pasul soartei l´ai schimbat AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. Înarmat. 2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată (1). 3. Prevăzut cu o armătură. Beton armat.V. arma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

armat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul arma