Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele arm:

ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsă între crupă și gambă; (la om) coapsă, șold. – Lat. armus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


arm (ármuri), s. n.1. (Olt.) Coapsă. – 2. Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsă între crupă și gambă. – Var. armur. Mr. armu. Lat. armus (Pușcariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661; DAR); cf. sard. armu, cors. erme, fr. ers. Sensul de „coapsă” nu apare în dicționare, cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 și Pușcariu 124 explică var. armur printr-un dim. *armulus; este mai probabil un sing. regresiv, de la pl. armuri (Byck-Graur 28). Der. armurar (var. armurare, armurăriță,), s. n. (specie de ciulini, Carduus Marianus; tumoare la vite), pe care DAR îl explică printr-un lat. [tumor] *armoralis. Din rom. a trecut în mag. armurár (Edelspacher 8).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ARM, ármuri, s. n. (Reg.) Partea piciorului de dinapoi al unui animal, între genunchi și șold; (la om) coapsă, șold. – Lat. armus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

arm n., pl. urĭ (lat. armus, pl. m. armĭ și n. ármora, umăr musculos). Vechĭ. Rar azĭ. Șold, coapsă, maĭ ales partea de la șold la genuchĭ [!] la om orĭ la animale. – Și ármure, m. ca buture. V. but 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arm, -uri, (armur, armor), s.n. – (anat.) Coapsă (la animale); parte a piciorului de dinapoi cuprinsă între cupră și gambă (ALR 1969: 133). „Armura ptíciorului de dínapoi” (Papahagi 1925). – Lat. armur.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

arm (reg.) s. n., pl. ármuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

arm n. 1. încheietura brațului și a umărului; 2. coapsă, șold (mai ales de bou, de cal). [Lat. ARMUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsă între crupă și gambă; (la om) coapsă, șold. – Lat. armus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)