Am găsit 56 de definiții pentru cuvantul/cuvintele arian:

ARIÁN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARIÁN2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului2. (< fr. arien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN1, -Ă I. adj. referitor la arianism1. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic și istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expediției lui Alexandru cel Mare („Anabasis”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

ARIÁN1, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. ariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. ariánă, pl. ariéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Arian m. istoric grec din secolul II, care a scris expedițiunea lui Alexandru cel Mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARIAN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARIÁN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARIÁN2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului2. (< fr. arien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN1, -Ă I. adj. referitor la arianism1. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic și istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expediției lui Alexandru cel Mare („Anabasis”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

ARIÁN1, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. ariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. ariánă, pl. ariéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Arian m. istoric grec din secolul II, care a scris expedițiunea lui Alexandru cel Mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARIAN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARIÁN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARIÁN2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului2. (< fr. arien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN1, -Ă I. adj. referitor la arianism1. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic și istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expediției lui Alexandru cel Mare („Anabasis”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

ARIÁN1, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. ariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. ariánă, pl. ariéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Arian m. istoric grec din secolul II, care a scris expedițiunea lui Alexandru cel Mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARIAN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARIÁN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARIÁN2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului2. (< fr. arien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN1, -Ă I. adj. referitor la arianism1. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARIÁN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic și istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expediției lui Alexandru cel Mare („Anabasis”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

ARIÁN1, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. ariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. ariánă, pl. ariéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Arian m. istoric grec din secolul II, care a scris expedițiunea lui Alexandru cel Mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARIAN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)