Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele arhondaric:

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondaricuri] – Din ngr. arhondaríki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarícuri] – Din ngr. arhondariki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. (Reg.) Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților. – Ngr. arhondariki.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

arhondaríc n., pl. urĭ și e (ngr. arhondariki, scris -nta-). Apartamentu în care se primesc oaspețiĭ la mînăstire.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arhondaríc s. n., pl. arhondarícuri/arhondaríce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

arhondaric n. odaie de primire pentru oaspeți la mănăstiri. [Gr. mod. ARHONDARÍKI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARHONDARÍC, arhondaricuri, s. n. Clădire sau aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă rezervată oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarice] – Din ngr. arhondaríki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondaricuri] – Din ngr. arhondaríki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarícuri] – Din ngr. arhondariki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. (Reg.) Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților. – Ngr. arhondariki.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

arhondaríc n., pl. urĭ și e (ngr. arhondariki, scris -nta-). Apartamentu în care se primesc oaspețiĭ la mînăstire.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arhondaríc s. n., pl. arhondarícuri/arhondaríce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

arhondaric n. odaie de primire pentru oaspeți la mănăstiri. [Gr. mod. ARHONDARÍKI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARHONDARÍC, arhondaricuri, s. n. Clădire sau aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă rezervată oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarice] – Din ngr. arhondaríki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)