ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr. architrave)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ARHITRÁVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [< fr. architrave, it. architrave].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *arhitrávă, V. architravă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
arhitrávă (-hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arhitravă f. Arh. bârna sau grinda ce se pune d´asupra capitelului unei coloane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid; epistil. – Din fr. architrave.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)