ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARGUMENTÁRE s.f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva; argumentație. [< argumenta].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.Sursa: Dicționarul limbii române moderne argumentáre s. f., g.-d. art. argumentắrii; pl. argumentắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită argumentare f. 1. fapta sau arta de a argumenta; 2. totalul argumentelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
argumentare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul argumenta