ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
argintuit a. 1. poleit cu argint; 2. fig. luna argintuită GR. AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
argintuit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul argintui