Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele aret:

ARÉT s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ARÉT s.n. Poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. [< fr. arrêt].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARÉT s. n. poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. ♦ câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât. (< fr. arrêt)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

arét s. n. – Sprijin, ocrotire, protecție (cuvînt vechi, care pare a se fi folosit numai cu prep. de sau în). Sl. na reti „pentru a ocroti” (Drăganu, Dacor., VI, 251-9; cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul rut. aretij; cf. pol. rat, ret „ajutor, sprijin”. Nu figurează în nici un text de după jumătatea sec. XVIII; s-a confundat în mod nejustificat cu aret „capăt, sfîrșit”, de la arie. Hasdeu (și Geheeb 14) îl derivau de la lat. *ad rectum; Viciu, Limba română poporană și dialectul sicilian, p. 79, îl punea în legătură cu sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu lat. *in erecto; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu lat. halitus; și DAR, deși cu rezerve, cu a arăta.Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, der. din rom., cum credea Candrea, Elemente, 400.
Sursa: Dicționarul etimologic român

áret n., pl. inuz. e (lat. hálitus, suflare. Bogrea). Ban. Trans. Mold. În aretu cuĭva, în calea luĭ, pe aproape: pazniciĭ să steĭe în aretu vitelor (Suc. Șez. 30,196 și 198), în aretu caseĭ, (CL. 1910,49) în aretu vîntuluĭ. V. steriță, pravăț, vĭeliște, bătătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) arét n., pl. urĭ (orig. neșt.) Mold. Vechĭ. Pază: să fie de aret. Apărare: un gard de aret.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) arét v. tr. V. arăt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

àret n. coprins, împrejurime (în Banat): în aretul vântului POP. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARÉT s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)