ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ARDOÁRE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ardoáre s. f., g.-d. art. ardóriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ardoare f. înfocare, râvnă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 