arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
arcá (-ále), s. f. – Sprijin, reazem, protecție, ocrotire. Tc. arka (Șeineanu, III, 7; DAR). Înv. (sec. XVII). – Der. arcaliu, adj. (puternic, influent), din tc. arkali.Sursa: Dicționarul etimologic român
arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÁRCĂ s.f. Corabie legendară în care s-ar fi adăpostit Noe în timpul potopului; (p. ext.) corabie. [Pl. -ce. / < lat. arca].
Sursa: Dicționar de neologisme
árcă (árce), s. f. – Corabie. Lat. arca (sec. XIXI).Sursa: Dicționarul etimologic român
ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Expr. Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și de animale. – It. arca (lat. lit. arca).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *árcă f., pl. e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianțeĭ, chivotu, ladă în care Jidaniĭ păstraŭ tablele legiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
árcă (rar) s. f., g.-d. art. árcei; pl. árceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arcă f. corabia lui Noe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÁRCĂ, arce, s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. Îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)