Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele arbitraj:

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru. 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiții sportive. – Din fr. arbitrage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ARBITRÁJ s. n. 1. soluționare a unui diferend de către o persoană sau o instituție autorizată. ♦ ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale. 2. conducere a unei aplicații tactice, a unei competiții sportive de către un arbitru. ◊ hotărâre luată de un arbitru. 3. (fin.) cumpărare de valută, acțiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeași piață sau pe o alta. (< fr. arbitrage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARBITRÁJ s.n. 1. Judecare a unui diferend făcută de persoane special autorizate. ◊ (Înv.) Arbitraj de stat = Instanță care rezolvă anumite litigii dintre instituții de stat, întreprinderi etc. ♦ Conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru sau de o comisie de arbitri. [< fr. arbitrage].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Judecarea unui diferend de către persoane special autorizate. ♦ Arbitraj de stat = instanță care rezolvă litigiile dintre instituții de stat, întreprinderi și organizații ale sectorului socialist. ♦ Supraveghere și conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru. – Fr. arbitrage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*arbitráj n., pl. e (fr. arbitrage). Judecată de arbitri, sentență [!] arbitrală. Com. Operațiunea de a alege locu unde schimbu e maĭ avantajos p. schimbarea valorilor la bancă. Schimbarea valorilor la bursă p. speculă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

arbitráj (-bi-traj) s. n., pl. arbitráje
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

arbitraj n. judecata unui diferend prin arbitri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru (1). 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiții sportive. – Din fr. arbitrage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)