Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele arător:

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


arătór (arătoáre), adj.1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se întrebuințează la arat. – Lat. aratorius.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

arătór (rar) adj. m., pl. arătóri; f. sg. și pl. arătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

arător a. 1. care ară (vită); 2. de arat (loc).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)