AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețele de teren, egală cu 100 m2. – Din fr. are.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a -ÁR2, -ÉR1, -ÉRĂ, -IÉR3, -IÉRĂ, -ÓR4, -EZĂ1 suf. „Referitor la...”; „cel (cea) care exercită o meserie, o funcție”, „care are calificare”. (din fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius = nume de agent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AR s.m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 m2. [< fr. are, cf. lat. area – suprafață].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARᾹK. oraș în partea central-vestică a Iranului, în Pod. Iranian; 265 mii. loc. (1986). Metalurgie neferoasă (aluminiu). Ceramică. Nod de comunicații. Vechiul nume: Sultanabad.Sursa: Dicționar enciclopedic ARẴUCA, rîu în Columbia și Venezuela, afl. stg. al fl. Orinoco; 900 km, dintre care 600 km navigabili. Izv. din Cordiliera răsăriteană columbiană (Anzii Nordici) și formează pe o porțiune granița dintre Columbia și Venezuela.Sursa: Dicționar enciclopedic ARῙCHᾹ v. Ierihon.Sursa: Dicționar enciclopedic AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 de metri pătrați. – Fr. are.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
Ar, simbol chimic pentru argon.
Sursa: Dicționar enciclopedic
*1) ar m. (fr. are m., d. lat. área, arie). Unitate de a măsura, agrară, egală cu o suta [!] de metri pătrațĭ saŭ un ectometru [!] pătrat. Multiplu luĭ e ectaru [!], submultiplu centiaru (un metru pătrat).
Sursa: Dicționaru limbii românești
*2) ar și arián, -ă s. (scr. arya, nobil, nume dat în Rig-Veda raseĭ primitive a Indiiĭ). Om din rasa primitivă indo-europeană. – Arian și adj.: popoare ariene (saŭ arice).
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) ar, a -á v. tr. (lat. árare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămîntu cu plugu orĭ cu mașina ca să semăn cereale orĭ alt-ceva. V. grăpez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
4) ar v. ajutător, V. aș 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
5) ar conj. V. ĭar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ar1 s. m., pl. ari; simb. aSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ar2 vb. aux. v. aveá2Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețele de teren egală cu 100 m2. – Din fr. are.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ar - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul ara
ar - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul ara
ar - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul avea
ar - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul avea