APARATÚRĂ, aparaturi, s. f. Totalitate a aparatelor care asigură funcționarea și controlul unei anumite instalații, mașini etc.; p. ext. aparataj. – Din germ. Apparatur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a APARATÚRĂ s. f. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații. (< germ. Apparatur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
APARATÚRĂ s.f. Ansamblul aparatelor care ajută la funcționarea unei instalații. [< germ. Apparatur].
Sursa: Dicționar de neologisme
APARATÚRĂ s. f. Totalitatea aparatelor care asigură funcționarea unei anumite instalații. – Germ. Apparatur.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *aparatúră f., pl. ĭ (d. aparat. V. apărătură). Utilaj, totalitatea aparatelor saŭ mașinilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aparatúră s. f., g.-d. art. aparatúrii; pl. aparatúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită APARATÚRĂ, aparaturi, s. f. Totalitate a aparatelor care asigură funcționarea și controlul unei anumite instalații, mașini etc.; p. ext. aparataj. – Din germ. Apparatur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecție, apărare 4. fortificație, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
apărătúră f., pl. ĭ (V. aparatură). Pădure aparată (oprită) de a fi tăĭată (braniște). Vechĭ. Aparare, protecțiune, scut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
apărătură f. pădure tăiată unde nu umblă oameni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a