Am găsit 19 definiții pentru cuvantul/cuvintele apune:

APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


apúne (apún, apús), vb.1. (Despre soare și aștri) A asfinți, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. Lat. appōnĕre „a împreuna” (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubián apor „a înjuga boii”. Pentru uzul rom., rom. preferă vb. simplu, cf. it. ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Der. apus, s. n. (asfințit de soare; occident); apusean, adj. (occidental). Expresia soare apune a trecut în ngr. σορουπώνει „noaptea cade”, cf. alb. serpont „crepuscul” (Meyer 381).
Sursa: Dicționarul etimologic român

APÚNE, apún, vb. III. Intranz. 1. (Despre soare, lună, stele; la pers. 3) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a pieri; a muri. – Lat. apponere.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

a pune (pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a pune (cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

apúne (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. apúne, perf. s. 3 sg. apúse, 3 pl. apúseră; conj. prez. 3 să apúnă; ger. apunấnd; part. apús
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

apune v. 1. a trece sub orizont (de soare); 2. fig. a scădea, a dispare treptat: ca un astru el apune EM. și anii mei tineri apun în mormânt BOL. [Lat. APPONERE, a pune jos (acest sens și în macedo-română), specializat la apunerea sau disparițiunea astrelorj.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispă­rea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)