APOZIȚIÚNE s.f. v. apoziție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*apozițiúne f. (lat. apposítio, -ónis. V. com-, de-, ex-, pro- și su-pozițiune). Alăturarea a doŭă substantive, din care al doilea e epitetu celuĭ dintîĭ: Carol regele Românilor. – Și -íție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
apozițiune f. Gram. alăturarea a două substantive din care al doilea servă de epitet celui dintâiu: orașul Roma; Attila, biciul lui D-zeu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a