Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele apolog:

APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


APOLÓG s. n. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare. (< fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

APOLÓG s.n. (Rar) Povestire, istorioară în proză sau în versuri care cuprinde o învățătură morală, prezentată alegoric. V. fabulă. [Pl. -guri. / < fr. apologue, cf. it. apologo, lat. apologus, gr. apologos – povestire].
Sursa: Dicționar de neologisme

APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică prezentată în formă alegorică. – Fr. apologue (lat. lit. apologus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*apológ n., pl. oage saŭ urĭ (vgr. apólogos). Fabulă care cuprinde un adevăr moral.
Sursa: Dicționaru limbii românești

apológ s. n., pl. apológuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

apolog n. istorioară cu coprins moral și instructiv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) cu sens moralizator, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)