Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele aperitiv:

APERITÍV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


APERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură, iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ

APERITÍV s. n. gustare (sau băutură) înainte de masă. (< fr. apéritif, lat. aperitivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

APERITÍV s.n. Gustare luată înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare. [< fr. apéritif, cf. lat. aperitivus < aperire – a deschide].
Sursa: Dicționar de neologisme

aperitív (aperitíve),1. Băutură alcoolică ce se servește înainte de masă. – 2. Gustare, mezelic. Fr. apéritif. Întrucît există obiceiul de a însoți băutura cu cîte un sandviș, în limba curentă aperitiv înseamnă mai curînd gustarea, mezelicul care se servesc împreună cu băutura.
Sursa: Dicționarul etimologic român

aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

APERITÍV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a deschide pofta de mâncare). – Fr. apéritif (lat. lit. aperitivus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*aperitív, -ă adj. (lat. aperitivus, d. aperire, a deschide). Med. Care deschide lichidelor economiiĭ animale căile, ca purgativele, sudorificele, diureticele ș. a. Care deschide pofta de mîncare: pelinu e aperitiv. S. n., pl. e. Băutură care deschide apetitu (însoțită și de mezelurĭ): pelinu e un aperitiv. V. pregust.
Sursa: Dicționaru limbii românești

aperitív s. n., pl. aperitíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

aperitiv n. 1. purgativ care deschide căile sau porii; 2. ceea ce aduce poftă de mâncare: un aperitiv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APERITÍV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)