APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.; în trecut) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a APELÁ, apeléz, vb. I. ~ II. Tranz. (Inform.) A cere, a încerca să obțină (date, informații). (din fr. appeler, lat. appellare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
APELÁ vb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugăminte; a chema. ♦ (Ieșit din uz) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotărâri date de o instanță inferioară. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare].
Sursa: Dicționar de neologisme
APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. (Înv.) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a cere anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. – Fr. appeler.Sursa: Dicționarul limbii române moderne apelá (a ~) vb., ind. prez. 3 apeleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită apelà v. 1. a recurge la un tribunal superior; 2. fig. a se referi la, a invoca mărturia cuiva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)