Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele anuitate:

ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ANUITÁTE s. f. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate. (< fr. annuité, lat. annuitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANUITÁTE s.f. Procedeu de plăți anuale prin care o sumă împrumutată se achită într-un anumit număr de ani, cuprinzând, în afara amortismentului, și dobânda. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. annuité].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANUITÁTE, anuități, s. f. Procedeu prin care un capital împrumutat se rambursează într-un anumit număr de ani, printr-o serie de plăți periodice, cuprinzând în afara dobânzii și o sumă destinată a reconstitui capitalul. [Pr.: -nu-i-] – După fr. annuité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*anuitáte f. (fr. annuité, d. lat. annuus, anual). Sumă vărsată anual p. stîngerea [!] uneĭ datoriĭ plătind cîte o parte din capital și din procent.
Sursa: Dicționaru limbii românești

anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

anuitate f. sumă vărsată în fiecare an, spre a stinge treptat o datorie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și do­bânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)