ANTROPONÍM s.n. Antroponimic. [Cf. fr. anthroponyme].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANTROPONÍM s. n. nume de persoană; antroponimic. (< fr. anthroponyme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)