ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente omenești. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din fr. anthropomorphisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANTROPOMORFÍSM s. n. 1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. (< fr. anthropomorphisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANTROPOMORFÍSM s.n. 1. Concepție mistică care atribuie divinităților născocite (zei, spirite etc.) sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. (Arte) Reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. [< fr. anthropomorphisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică specifică unui stadiu înapoiat al cunoașterii, care atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii forme și sentimente omenești. – Fr. anthropomorphisme.Sursa: Dicționarul limbii române moderne antropomorfísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită antropomorfism n. doctrină care atribuie lui Dumnezeu figura, sentimentele și pasiunile omului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANTROPOMORFÍSM s. n. Concepție care atribuie însușiri omenești unor lucruri, ființe sau procese din natură. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din fr. anthropomorphisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)