ANTROPOFAGÍE s. f. Folosire a cărnii omenești ca hrană; canibalism. – Din fr. anthropophagie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANTROPOFAGÍE s. f. obicei al unor oameni de a-și mânca semenii; canibalism. (< fr. anthropophagie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANTROPOFAGÍE s.f. Canibalism. [Gen. -iei. / < fr. anthropophagie].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANTROPOFAGÍE s. f. Folosirea de către antropofagi a cărnii omenești ca hrană. – Fr. anthropophagie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *antropofagíe f. (vgr. antropophagía). Obiceĭŭ de a mînca carne de om.
Sursa: Dicționaru limbii românești
antropofagíe s. f., art. antropofagía, g.-d. antropofagíi, art. antropofagíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită antropofagie f. deprindere de a mânca carne de om. Antropofagia, existentă în vechime la Sciți, odinioară la Caraibi și la Algonkini în America, este azi încă destul de răspândită în Oceania.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANTROPOFAGÍE s. f. Folosire a cărnii de om ca hrană; canibalism. – Din fr. anthropophagie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)