ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANTONIMÍE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANTONIMÍE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)