ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a antonícă (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu).Sursa: Dicționarul etimologic român
ANTONÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ică.Sursa: Dicționarul limbii române moderne antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită antonică f. Mold. și Buc. plantă cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophillum aromaticum).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)