ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANTINÓMIC, -Ă adj. referitor la antinomie. (< fr. antinomique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANTINÓMIC, -Ă adj. Referitor la antinomie. [< fr. antinomique].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -e, adj. Care se referă la antinomie. – Fr. antinomique.Sursa: Dicționarul limbii române moderne antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)