ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANTIDÓT s. n. substanță care neutralizează efectul unei otrăvi, acțiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă. ◊ (fig.) remediu, soluție. (< fr. antidote)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANTIDÓT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. ♦ (Fig.) Remediu. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. (Adesea fig.) Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi aflate în organism. – Fr. antidote (lat. lit. antidotum).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *antidót n., pl. urĭ (vgr. antidoton, anti, contra, și dotós, dat). Medicament contra veninuluĭ. Fig. Munca e un antidot al urîtuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
antidót s. n., pl. antidóturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită antidot n. 1. contra-venin; 2. fig. prezervativ: munca este un antidot al urîtului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a anui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)