Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele anticipa:

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

anticipá (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipeáză/antícipă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

anticipà v. 1. a preveni, a lua înainte, a preîntâmpina (ziua, plata); 2. a uzurpa drepturile cuiva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

anticipá (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipeáză/antícipă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

anticipà v. 1. a preveni, a lua înainte, a preîntâmpina (ziua, plata); 2. a uzurpa drepturile cuiva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)