Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele antepenultim:

ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul; înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. Care este pe locul al treilea de la sfârșit; înainte de penultimul. [< lat. antepaenultimus].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul. – Fr. antépénultième (lat. lit. antepaenultimus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*antepenúltim, -ă adj. (lat. antepaenultimus). Al treilea din urmă: prin e antepenultima silabă a cuvîntuluĭ a-prin-de-re. S. f., pl. e. Silaba a treĭa din urmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

antepenultim a. înainte de penultim; antepenultima, silaba care precede penultima unei vorbe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penul­timul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)