ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită anomal a. 1. neregulat: verb anomal; 2. care prezintă neregularități.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)