Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele aninătoare:

ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stâncoși, unde se prinde vânatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).
Sursa: Dicționaru limbii românești

aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

aninătoare f. în graiul vânătoresc: colțul unde copoiul închide capra neagră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)