Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele anexiune:

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ANEXÍUNE s. f. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin. (< fr. annexion, lat. annexio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANEXIÚNE s.f. Încorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei țări mai mici sau mai slabe făcută de către o altă țară mai mare sau mai puternică. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legătură].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență a unui teritoriu aparținând altei țări. [Pr.: -xi-u-] – Fr. annexion (lat. lit. anexio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*anexiúne f. (lat. an-néxio, -ónis). Acțiunea de a anexa.
Sursa: Dicționaru limbii românești

anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

anexiune f. adăogare, împreunare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)