ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANEMOMETRÍE s. f. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc. (< fr. anémométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANEMOMETRÍE s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / < fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANEMOMETRÍE s. f. Știința măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémométrie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *anemometríe f. (vgr. ánemos, vînt, și -metrie din geo-metrie). Știința măsurăriĭ ĭuțeliĭ vîntuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)