ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr.anadiplose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANADIPLÓZĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; geminație, reduplicație. [< fr. anadiplose, cf. lat., gr. anadiplosis < gr. ana – din nou, diplosis – dublare].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANADIPLÓZĂ s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare; geminație, reduplicație. (< fr. anadiplose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*anadiplóză f., pl. e (vgr. anadiplosis). Ret. Figura pin [!] care se repetă la începutu frazeĭ sfîrșitu frazeĭ precedente. V. retorică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
anadiplóză (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplózeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)