ANABAPTÍSM s. n. Doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă. – Din fr. anabaptisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ANABAPTÍSM s.n. Doctrină religioasă care neagă eficacitatea botezului înainte de vârsta matură. [< fr. anabaptisme, cf. lat. anabaptismus, gr. anabaptismos < ana – din nou, baptizein – a boteza].
Sursa: Dicționar de neologisme
ANABAPTÍSM s. n. sectă religioasă care nu recunoaște valoarea botezului. (< fr. anabaptisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ANABAPTÍSM s. n. Sectă religioasă ai cărei adepți erau botezați (a doua oară) la vârsta adultă. – Fr. anabaptisme.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ANABAPTÍSM (< fr. {i}; {s} gr. ana- „din nou” + baptizo „a boteza”) s. n. Doctrină a unei secte politico-religioase cu centrul la Münster, care preconiza botezarea la vârsta adultă. A constituit la începutul sec. 16 ramura plebeiană a Reformei. Conducători: Th. Münzer, Jean de Leyda ș.a.Sursa: Dicționar enciclopedic anabaptísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ANABAPTÍSM s. n. Mișcare creștină sectară apărută în sec. XVI, exigentă în privința purității credinței, a libertății față de puterea politică și a egalității frățești, practicând rebotezarea adulților. – Din fr. anabaptisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)