Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele amnistia:

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].
Sursa: Dicționar de neologisme

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

amnistiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiáză, 1 pl. amnistiém (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistiéze; ger. amnistiínd (-ti-ind)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

amnistià v. a acorda o amnistie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

amnistia - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul amnistie