AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMESTECĂTÓR, amestecători, adj. m. v. LUP (4.) (Text.; în sintagma) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. – [DEX '96]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. – V. malaxor. – Din amesteca + suf. -(ă)tor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne amestecătór s. n., pl. amestecătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMESTECĂTÓR, amestecători, adj. m. v. LUP (4.) (Text.; în sintagma) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. – [DEX '96]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. – V. malaxor. – Din amesteca + suf. -(ă)tor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne amestecătór s. n., pl. amestecătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)