AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).Sursa: Dicționarul limbii române moderne AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
amendá (a ~) vb., ind. prez. 3 amendeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].
Sursa: Dicționar de neologisme
AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n.Sursa: Dicționarul etimologic român AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *améndă f., pl. e și zĭ (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.)
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)