AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMBIGUIZÁ vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*ambiguizá (a ~) (-gu-i-) vb., ind. prez. 3 ambiguizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)