Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele amalgam:

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate; talmeș-balmeș. – Din fr. amalgame, lat. amalgama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AMALGÁM s. n. 1. aliaj de mercur cu alt metal. ◊ amestec metalic servind pentru obturarea cavității unui dinte 2. (fig.) amestec de elemente diverse. (< fr. amalgame, lat. amalgama)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AMALGÁM s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. (Fig.) Amestecătură, talmeș-balmeș, adunătură de elemente eterogene, disparate, de lucruri sau de persoane nepotrivite unele cu altele. [Pl. -me, -muri. / < fr. amalgame, cf. lat. amalgama < gr. malagma – frământare].
Sursa: Dicționar de neologisme

amalgám s. n., pl. amalgáme / amalgámuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate. – Fr. amalgame (lat. lit. amalgama).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

amalgam n. 1. aliajul mercuriului cu alt metal; 2. fig. amestec bizar, de persoane sau de lucruri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate; talmeș-balmeș. [Pl.: și amalgamuri] – Din fr. amalgame, lat. amalgama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate; talmeș-balmeș. – Din fr. amalgame, lat. amalgama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AMALGÁM s. n. 1. aliaj de mercur cu alt metal. ◊ amestec metalic servind pentru obturarea cavității unui dinte 2. (fig.) amestec de elemente diverse. (< fr. amalgame, lat. amalgama)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AMALGÁM s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. (Fig.) Amestecătură, talmeș-balmeș, adunătură de elemente eterogene, disparate, de lucruri sau de persoane nepotrivite unele cu altele. [Pl. -me, -muri. / < fr. amalgame, cf. lat. amalgama < gr. malagma – frământare].
Sursa: Dicționar de neologisme

amalgám s. n., pl. amalgáme / amalgámuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate. – Fr. amalgame (lat. lit. amalgama).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

amalgam n. 1. aliajul mercuriului cu alt metal; 2. fig. amestec bizar, de persoane sau de lucruri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate; talmeș-balmeș. [Pl.: și amalgamuri] – Din fr. amalgame, lat. amalgama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)