ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțime a unui punct de pe suprafața pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau față de alt punct de pe suprafața terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALTITÚDINE s.f. Înălțimea pe care o are un punct de pe Pământ în raport cu nivelul mării. ♦ Altitudinea unui astru = arcul de cerc vertical măsurat de la orizontul astronomic până la poziția astrului pe bolta cerească. [Cf. fr. altitude, lat. altitudo].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALTITÚDINE s. f. 1. înălțime deasupra nivelului mării. 2. mare elevație verticală. (< fr. altitude, lat. altitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțimea unui punct de pe suprafața pământului considerată în raport cu nivelul mării. – Fr. altitude (lat. lit. altitudo, -inis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *altitúdine f. (lat. altitúdo, -údinis). Înălțime, maĭ ales considerată de la nivelu măriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
altitúdine s. f., g.-d. art. altitúdinii; pl. altitúdiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită altitudine f. înălțarea unui loc d´asupra nivelului mării.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțime a unui punct de pe suprafața Pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau față de un alt punct de pe suprafața terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)